salutatore

salutatore
sa·lu·ta·tó·re
agg., s.m.
1. BU che, chi saluta
2. TS stor. in Roma antica, chi si recava a rendere di buon mattino omaggio al patrono, ricevendone in cambio una ricompensa
\
DATA: av. 1446.
ETIMO: dal lat. salutatōre(m), v. anche 2salutare.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • salutatore — pl.m. salutatori sing.f. salutatrice pl.f. salutatrici …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • PAENULA — a Graeco φαινόλις sive Dorice φαινόλα, Isaaco Casaubono ad Sparttan. in Hadrian. c. 3. sic dicta videtur, quod vestis esset adstricta, et quae partium corporis, quas tegebat, figuram exprimeret, quasi ὅλον τὸ σῶμα φαίνουσα. Quae sententia… …   Hofmann J. Lexicon universale

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”